Şi ce e rău în asta? Cum spunea şi Rădulescu cu toţii trăim mici telenovele în viaţa de zi cu zi şi acest film chiar despre acest lucru e.
Doar că în filmul acesta toate acele emoţii intense chiar sunt luate din viaţa reală, nu sunt ca în telenovele unde îţi dai seama că aşa ceva e imposibil.
Filmul mi s-a părut efectiv splendid. Ştiu o mulţime de persoane care s-au regăsit în acest film.
De la pregătirile pentru plecare mai mult spunând că te grăbeşti decât efectiv să te pregăteşti până la scena de final unde toată lumea se împacă. De altfel oricât te-ai certa cu familia aproape imediat îi ierţi, Felicia şi-a iertat mama, iar fiul ei a iertat-o pe ea. De aceea era importantă scena de la final pe care Pitbull vroia să n-o vadă.
Dar cel mai mult mi-a plăcut modul în care ni se arată cum dragostea părintească cu toate bunele intenţii poate fi sufocantă şi agasantă şi mulţi tineri se vor regăsi în această ipostază.
|