[Ipu]

Așa cum scriam în mesajul cu numărul 84, atunci când se confruntă principii, valori absolut pozitive (viața cu demnitatea, cinstea cu umanitatea, pacea cu libertatea etc. etc.) e greu de stabilit moralitatea autorului care înclină într-o parte sau în alta balanța propriului verdict.
Am dat exemplul filmului 432, dar mi-a venit în minte soluția dată de N. Mărgineanu în acea re-turnare a poveștii victimei furtului transformată la rându-i în hoț, ca la De Sica. Spre deosebire de eroul din Lotri de biciclete, personajul principal din Schimb valutar își pierde complet busola morală - ucide, escrochează. Regizorul însă are o sclipire de geniu și modifică exact înainte de a turna ultima scenă deznodământul banal al scenariului, care presupunea arestarea pe aeroport a eroului. Realizând circumstanțele atenuante ale eroului - faptul că victima omorului (comis într-un moment de disperare) era un escroc dependent de jocuri de noroc care își deposeda victimele de toate economiile lor pentru a le pierde apoi la cărți și că sărmanii bătrâni escrocați de erou aveau oricum viitorul asigurat în străinătate - bătrânul cineast hotărăște ca, în schimbul pulverizării sumelor obținute prin fraudă, eroul și familia sa să-și recapete speranța unui viitor clădit pe muncă, nădejde ce fusese pierdută odată cu dispariția economiilor celor doi soți ce luaseră decizia de a emigra. Într-un mod similar, în Ploaia de pietre, Loach îi oferă, prin vocea preotului căruia eroul, cuprins de remușcări și aflat pe punctul de a se preda poliției i se confesează, („Moartea cămătarului s-a produs dintr-un accident? A mai văzut cineva? Atunci, de ce să-ți pedepsești familia printr-o lungă captivitate, atunci când vina nu-ți aparține?”), șansa unei existențe noi, clădite, evident, pe muncă și cinste.