|
Nu inteleg ce legatura are Bucur omul cu personajul pe care il interpreteaza in film? Cred ca sunt aici antipatii personale, care fac rau la critica obiectiva...
In ceea ce priveste filmul lui Porumboiu, mi se pare foarte bun. Dincolo de pragmatismul de care zice Gorzo, mie mi se pare chiar emotionant. Sfarsitul ales, cel cu schema desenata sec pe tabla, este unul din momentele cele mai puternice: sa decizi soarta umui om prin linii trasate cu creta pe tabla...
Toata urmarirea aia a personajului politist, fumator sau nu, este una foarte lunga si arata lupta care se duce intr-un fel intre constiinta si lipsa ei, intre Bine si Rau daca este sa generalizam. Definitia ”conştiinţei” pe care personajul lui Bucur incearca sa o baiguie cand este pus la zid de Ivanov este de fapt cea reala, cea adevarata, şi nu cea rezumata, extrem de prost si in cuvinte sforaitoare, de definitia din DEX-ul romanesc.
Dincolo de preocuparea personajelor /vezi sotia politistului/ de probleme superficiale de sintaxa pe cantecele Mirabelei Dauer, cea a definitiei unor termeni atat de importanti precum ”constiinta” este semnificativa pentru societatea romaneasca. O societate un care lingvistii decid ca ”niciun” si ”nicio” trebuie sa se scrie impreuna, dar care nu-si poate defini termenii vitali pentru ea.
Da, sfarsitul filmului este unul trist, iar schema aia trasata cu creta ii accentueaza efectul de tristete dezolanta. Este un film aparent simplu, dar extrem de profund. De un singur lucru nu sunt convins: daca Porumboiu a reusit aceasta performanta intentionat sau a fost o sclipire de geniu?
|