[Ipu]

...mona dragă, deși nu am pretenția că numai despre așa ceva se poate discuta la rubrica asta, eu m-am referit numai la moralitatea cineaștilor, nu și la moralitatea personajelor. Esențială e atitudinea autorului față de acțiuni și față de personaje, nu acțiunile și personajele în sine.
Fac încă o precizare, pentru că poate nu m-am exprimat destul de clar atunci când am pomenit de echilibrul dintre crimă și pedeapsă. Nu e vorba de ispășire în sens juridic, ci de condamnarea crimei, de delimitarea artistului de ea. Și ispășirea are însă importanța ei, dar nu pentru a da satisfacție privitorului, ci pentru a-i inculca ideea că în viața reală crimele se pedepsesc, adică pentru a-l descuraja să copieze el însuși faptele antisociale din filme. Știți voi, vorba autorului Evangheliei după Matei: „Toți cei ce scot sabia...” Prin acest verset simplu, el i-a avertizat pe creștinii care ar fi căutat să-și rezolve în mod violent problemele - în primul rând, răzbunarea deicidului.
Regizorul Florin Șerban în schimb este atât de naiv/nesimțit încât, după ce le proiectează unor infractori dintr-o închisoare un film în care un sechestrator care pune în pericol cu sânge rece viața unei ființe nevinovate amenințând cu cinism că îi secționează carotida „ca la porc” este lăsat să scape iar apoi reținut fără a i se deranja măcar un fir de păr, atât de naiv/iresponsabil - zic - încât constată automulțumit: „Sper că nu v-am dat idei!” Ești sigur, maestre?