[Ipu]

Ce voiam eu să spun e că „binele” și „răul” sunt noțiuni imuabile și exterioare artei - nu le pot inventa un creator sau altul după bunul plac, ei numai le redescoperă, contribuie la o mai exactă identificare și definire a lor.
În Polițist (adjectiv) realismul este simulat numai, prin stilul de filmare și prin cel al dialogurilor. Nu este un film imoral. El propune o întrebare. Răspunsurile pe care chipurile le-a dat Porumboiu le-au descoperit în film numai aceia care au avut probleme cu legea sau cu justiția.
432 e un caz interesant, pentru că, în mod surprinzător, filmul a fost apreciat și de cei care au condamnat acțiunile eroinelor (inclusiv juriul cannez), dar și de cei care le-au găsit justificate din punct de vedere moral. Tema fiind controversată și opunând valori pozitive - pe de o parte viața, iubirea, cinstea; de cealaltă parte libertatea, bunăstarea - e greu de stabilit imoralitatea filmului. Totuși, înjosirea ființei umane („omucidere”, prostituare, înșelare etc.) fără a-i oferi șansa unei tentative de auto-reabilitare morală este cel puțin de prost gust.
Tarantino este un mingicar, un cabotin, un circar, un producător de divertisment; el este dincolo de moralitate și imoralitate pentru că totul este bidimensional, lipsit de profunzime și de mesaj la el.
Filmul lui Van Sant nu-l pot comenta, pentru că nu l-am văzut.