|
Nu, ceva nu-i in regula. Ce ne facem cu blocurile de realitate perfect integre din "Politist, adj. " , de exemplu, sau cu neoralistii in general? Acolo realitatea nu ne e livrata in niciun alt fel decat asa cum este. Realitatea poate fi reprodusa aproape fotografic fara a cadea in imitatie (sau documentar) - se face pe bucati, care sunt apoi ordonate intr-o opera in mod creator, artistic. Si chiar si in restul filmelor care nu sunt ahtiate dupa realism, cred ca nu incearca decat sa spuna o poveste cat mai credibila (si eventual interesanta) - iar credibilitatea nu cred ca mai lasa loc de manipulare sau minciuna morala. In ce fel ti s-au parut - Ipu - ca ne sunt livrate imoralitatile din "432" , de acuzi filmul ca eu nu inteleg? Violenta din "Kill Bill" - cine stabileste daca e livrata pt amuza sau altceva? Depinde de viziunea fiecaruia. In "Milk" , iarasi, in ce mod ne livreaza pe ecran van Sant homosexualitatea, mama tuturor controverselor moraliste, daca nu pur si simplu? Eu cred ca "verdictul tau" ramane valid insa doar in cazul filmelor proaste care cad in propaganda, manipulare etc. iar pt restul ramane afirmatia lui Oscar Wilde.
|