Mă gândeam acum că principalul motiv pentru care mi-a plăcut acest film a fost sinceritatea deciziilor lui Silviu, cel are s-a manifestat conform vârstei sale foarte tinere, a lipsei de experienţă, a nerăbdării, tupeului şi inconştienţei. Un Silviu raţional, calculat, meditativ şi respectuos nu prea m-ar fi atras, unde el nu ar fi fost deloc credibil.
Mi-au mai plăcut mult falsa smerenie degajată de Silviu prin poziţia capului mult aplecat-n faţă, cu ochii-n pământ, şi expresia interogativă şi totodată tâmpă pe care i-o dădeau chipului sprâncenele mereu ridicate. Din foarte multe puncte de vedere Silviu e un puşcăriaş tipic.
|