[Federico]

Eu nu consider ca un artist are vreo datoria morala fata de societate. Un regizor are ca target un public care e in stare oricum sa distinga binele de rau.

Asta intr-o lume relativa, vorba thread-ului, pt ca oamenii sunt inca depaaaarte de a fi niste fiinte (foarte) rationale. Nici cel mai intelept om din lume nu ar suporta sa traiasca prea mult timp inconjurat de ideii si emotii negative. Daca scopul moral al artei - banuiesc- ca nu este pus de nimeni la indoiala, se pune problema mijloacelor. Daca catharsisul lui Aristotel se poate atinge si prin emotii negative, prin care oamenii isi cunosc latura intunecata si isi exorcizeaza demonii, sau daca nu doar o hranesc... si are dreptate Tarkovski cand spune ca o opera de arta tre' sa aiba in spate, prin definitie, o idee ultima pozitiva, si sa nu fie lipsita de speranta. Acum pariez ca primul lucru care va vine in minte sunt happy-end-urile gretos de siropoase marca Hollywood, dar pana la urma daca, ne-am obisnuit sa fie prost facute nu inseamna ca sunt de lepadat a priori. Abundenta de pesimism si intuneric care castiga tot mai mult teren (uitati-va pe listele cu cele mai reusite personaje care sunt dominate autoritar de villaini) nu inseamna ca asta e calea corecta de a face film, ci ca raul e muuult mai confortabil de recreat datorita statutului privilegiat al acestuia pe care il are in univers - e peste tot, e gratis, nu tre' sa te lupti ca sa-l cunosti ci doar sa incetezi sa te lupti. Binele artisitc nu poate izvori decat de la cei (putini) care l-au atins, l-au conoscut, si la izvorul carora s-au conectat (Asta-i tot de la Tarkovski) . Eu am fost atins si socat de multe cele mai multe ori de cele mai sumbre si murdare descoperiri artistice dar, daca generalizez cazul meu (si altele cateva din ext. ), as zice ca omul are tendinta sa se detaseze de acestea si sa le ingroape, hranindu-si spiritul tot din rarissimile dar infinit mai puternicele amprente ale frumosului. La fel ca in viata - obtii rezultate si cu motivatia negativa dar abia daca se compara acestea cu cele calauzite de motivatia pozitiva.
Totusi, eu sunt si pt moralitate si imoralitate in arta, si bine si rau, si frumos si urat, pt ca in univers e si intuneric si lumina, iar adevarul si echilibrul nu pot fi atinse decat dupa ce (iti) cunosti extremele. Repet, accept ambii polii, dar numai cu conditia ca acestia sa fie ancorati in realitae, sa respecte legile dupa care... (eram sa zic "a facut Dumnezeu lumea" dar nu vreau sa-mi sara unii in cap) functioneza universul.