[marius_em]

De acord cu ceea ce scrie pe wiki. Nu atinge insa miezul problemei de fata. Insasi alegerea acelei pool of victims cum e numit uneori terenul de vinatoare al unui serial killer, face ca totul sa fie nerealist, implicind automat chestiuni de moralitate. Nu ucide decit criminali. Un serial killer nu gindeste deloc asa. In cel mai buna caz, se confrunta cu anumite remuscari si asta dupa act, nu inainte.
Faptul ca majoritatea sint inteligenti nu e chiar conform cu realitatea. Oportunismul lor (la care se adauga norocul) e de multe ori confundat cu inteligenta. In plus de asta, sistemul juridic si politienesc american a permis, mai ales in trecut, activitatea neingradita a unui Ted Bundy ori Henry Lee Lucas si asta datorita birocratiei, orgoliilor ori altor factori caracteristici fiecarui caz in parte.
Mie mi se pare chiar ipocrita ideea unui criminal in serie ce scapa lumea de alti criminali. Daca ucide un alt criminal, nu tot crima se numeste? Noi trebuie sa inghitim hapul care ni-l baga pe git - pedeapsa cu moartea care vine din partea ingerului razbunarii. Alta faza pe care nu o suport deloc (am mai intilnit-o parca in Lost): inainte de a ucide pe cineva, respectivul trebuie demonizat total - pedofil, necrofil, canibal, ii punem in circa orice, pentru ca ingerul nostru razbunator sa nu cumva sa se minjeasca cu singe nevinovat. Ne este explicata vreo clipa motivatia reala a criminalului? Trecutul lui? Ceea ce l-a indemnat sa faca ceea ce a facut? Nu, avem de-a face cu o scursura care trebuie eliminata - o pledoarie mai misto pentru pedeapsa cu moartea nici ca se putea.

Vad ca nimeni nu se oboseste sa citeasca ce am scris. Pentru a mia oara, show-ul nu ascunde nici un moment ca Dexter ucide de placere, nu dintr-un simt al binelui, pentru ca vrea ca binele sa triumfe, pentru ca e un razbunator al societatii. Astea sunt efecte secundare, pe care, chiar si el si le asuma in mod convenabil, insa in momentele sale de sinceritate, recunoaste ca e un monstru. El ucide pentru ca vrea, pentru ca ii ofera placere, pentru ca se identifica cu ceea ce face. Se accentueaza mereu pe placerea pe care o simte cand ia o viata umana. In perioadele de seceta, e in sevraj.
Moralitatea actiunilor sale e doar in ochii spectatorilor, pentru ca, asa gandim, uneori vrem sa scoatem cui cu cui. Dar Dexter e un monstru, un monstru care face un serviciu societatii. E un super-erou care face ce face pentru ca ii place, nu pentru ca ii pasa. Inchipuie-ti-l pe Joker de partea binelui. Ar ramane la fel de sadic, la fel de nemilos si nepasator fata de viata umana, doar ca si-ar directiona dementa catre raufacatori si ar fi aclamat de societate. Se poate discuta la infinit despre ce inseamna bine si ce inseamna rau. Inchipuie-ti insa ca stocul de raufacatori s-ar termina, ca i-a omorat pe toti, si toata lumea respecta legea. Nici Joker, nici Dexter nu s-ar opri sa ucida. Pentru ca nu pot.
Cheia intelegerii acestui criminal e acel cod de conduita al lui taica-sau, cod atat cu rol moralizator, dar si de siguranta. E logic, la o adica, e vorba de manegementul riscului. Daca tot vrei sa ucizi, ucide indivizi de care celorlalti le pasa cel mai putin, si pentru care se vor face eforturi mai mici in a le elucida moartea/disparitia.
Apoi, e adevarat ca victimile de duzina ale lui Dexter sunt expediate superficial, dandu-li-se verdicte pe baza unui search in baza de date a politiei Miami. Dar, nemesis-urile lui Dexter din fiecare sezon sunt analizate amanuntit, cu tot cu motive, cu tot cu background, de ce fac ce fac, cum au ajuns asa, etc. In final, Dexter ucide indivizi din aceeasi specie cu el, condamnandu-se intr-un fel pe sine insusi, si incercand mereu disperat sa se auto-convinga ca el e diferit. Si de fiecare data, singura diferenta e acel cod. Acel cod, pe care toata lumea de aici il trece atat de usor cu vederea.