|
Eu cred ca o ecranizare nu poate decat sa "imbogateasca" savoarea lecturii,in cele mai multe cazuri, mai ales daca se respecta firul epic si viziunea regizorala este fidela in cele mai mici amanunte, atmosferei existente in carte.
Aspectul cel mai important este cel cu momentul vizionarii.
Mi s-a intamplat si mie o chestie asemanatoare.Aveam vreo doi'spe ani si-mi picase in miini,din intamplare,"Tess d'Urberville".Evident ca nu era momentul pentru ea,atunci.Am abandonat dupa cateva pagini.Dupa cativa ani, am vazut filmul facut de Polanski, mi-am reamintit de carte si am vrut s-o citesc.Pur si simplu, n-am avut rabdare pana la capat.
Filmul n-a putut fi detronat de carte,atat mi s-a parut de reusit.
Acelasi lucru se poate intampla si invers.Poti fi cucerit definiv de carte si filmul ti se pare inutil sau ma degraba o incercare nereusita de a reda senzatii pe care numai lectura cartii ti le poate oferi.
Depinde in mare masura de propriul film,acela pe care-l vedem cu ochii mintii, atunci cand citim.
|