|
1) Da, o ecranizare nu ramane complet sub aripa cartii... nu se reduce numai la story, cum spunea si Cinemania... dar, ia spune, cam cat cantareste scheletul epic al noii opere? 70% , 80 %... hai, negociem?
2) Stiu ca am spus ca a facut treaba buna Scorsese cu romanul "Shutter Island" pe topicul respectiv dar, apoi mi-am amintit ca pe cate de tare m-a impresionat mizanscena viselor in film, spunandu-mi "Oau, ce tare e Marty, asta inseamna regie de clasa. " , pe atat de mare mi-a fost dezamagirea cand, citind cartea, am observat ca reprezentarea literara era aproape identica, si imi tot suna in cap intrebarea "Pai atunci ala ce gatu' mamii lui a facut? Nici macar scenariul n-a fost in stare sa-si-l faca singur. "
3) In "A Clockwork Orange" (cartea) Burgess ne prezinta o serie de ultra-violente cu care isi omorau timpul baietii; Kubrick le reia constiincios in film cu exceptia celei in care e agresat intelectualul cu cartile la brat (care iesea din biblioteca, parca, nu-mi amintesc clar) . In ce a constat adaptarea acestui acestui calup literar? In intr-un reductio de-a dreptul ofensator la adresa scriiotrului? Cum ar veni,"Mda, pai de scena asta nu era nevoie mai Tony... si cu ea si fara ea... " Din punctul meu de vedere adaptarea la spatiu se face - daca se face! - prin prelucrare, nu prin eliminare.
4) De ce nici macar una dintre capodoperele general acceptate, deci opera de sine statatoare,"The Godfather", nu mai lasa loc unei lecturari firesti, ca in cazul oricarei alte carti,a romanului pe care s-a bazat?
5) Bremen, vorbim de furat - in sensul de inspiratie- daca acesta se multumeste cu o idee sau un manuchi de idei, cu un pasaj, un capitol si atat. Numai ca acum nu se mai numeste ecranizare. Eu nu cred ca scriitorii fura in halul in care o face filmul, ei raman in sfera inspiratiei.
|