[mirodoni]

@ Keepwalking

Vezi, ăsta e defectul tâu! Te enervezi prea repede.
Te-a insultat? Uită-te ce mi-a făcut mie...

Poţi avea altă opinie.
Chiar
„Il incită, bucură, provoacă, stimulează, ca altcineva să aibă alt punct de vedere… cu o condiţie: părerea lui… să fie inclusă în calcul, la elaborarea oricăror opinii personale”.

Cred că şi pe tine te-au enervat, poate fără să-ţi dai seama, cronicile mult prea elogioase.

Spui că „personajul principal n-are absolut nici un motiv sa o ia razna”. Aşa este, dar nici nu trebuie să aibă. Motivul este că el când vrea să fluiere, fluieră.

Din acest punc de vedere, eu am spus că filmul este bun. Este bun dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.

Nu ştiu ce a apreciat juriu, pentru că nu sunt documentat. Poate te documentezi tu şi îmi spui şi mie.
Fie că a apreciat ce am văzut eu: „o radiografie corectă”, fie că au vrut să-i recompenseze pe realizatori pentru că nu au copiat „Închisoarea îngerilor”.

Reţeta filmului românesc este deja vizibilă.
Cineva pune un pahar pe masă, îl umple cu apă, apoi cu o linguriţă începe să facă valuri.

Criticii de specialitate, care fac parte din sistem, inclusiv juriile străine, analizează „filmul” strict din acest punct de vedere. Nimic mai mult.

Adică fac o referire la suprafaţa mesei, apoi la tipul de pahar, dacă e cu picior sau nu, dacă e cristal, sau nu, la limpezimea apei, la calitatea linguriţei, eventual la tipul de manevrare, din mână sau de pe trepied, apoi verbesc în termenii cei mai elogioşi despre furtuna creată de realizatori.

Spectatorii care gustă astfel de furtuni sunt numiţi GENIALI, iar cei care nu gustă sunt numiţi PALEOLITICI.

Nemulţumirea mea este că TOATE FILMELE ROMÂNEŞTI TIND SĂ SEMENE ÎNTRE ELE supărător de mult.