cum adica sa exprimam opinii doar asupra a ceea ce cunoastem? suna bine dar hai sa vedem, daca sta in picioare recomandarea ta.
cate lucruri apucam sa aprofundam in viata ca sa spunem ca le cunoastem cat de cat? cum apreciem daca cunoasterea asupra unui lucru, pe care o dobandim e reala sau doar o impresie si ce garantii avem, in conditiile in care suntem zilnic bombardati cu fluxuri de informatii de la unele foarte vagi la altele foarte precise, adevarate sau false, despre o imensa multime de lucruri?
comentam doar cand suntem siguri ca stim si nu suntem inselati? atunci unde mai e loc de a exprima ipoteze, supozitii, gusturi, impresii (care NU se bazeaza prea tare pe "a cunoaste/a sti" ci cu precadere pe "a simti" , "a intui" , " a crede - poti crede fara sa cunosti si e legitim sa fie asa, nu poti nega asta decat daca esti materialist-dialectic
"
my point ? nu CRED ca e o problema sa vorbesti fara sa cunosti pt ca a cunoaste e mai mult sau mai putin o iluzie subiectiva din mintea ta, asupra unei realitati obiective. problema e abia atunci cand esti convins ca detii adevarul absolut si sfarsesti prin a vatama sau a aduce suferinta in jurul tau, intr-un fel sau altul, prin atitudinea ta lipsita de modestie/prudenta.
ma iertati, filozofii de 2 noaptea.... nu cunosc, dar imi dau cu parerea
