Pe mine m-a cam plictisit. In mica filmografie a lui Antonioni pe care o am de la Taschen se vorbea de orgia din camaruta aia rosie. La vizionare asteptarile mi-au fost inselate. As fi vrut mai multa carne in joc si nu cateva pipaieli si priviri. Am vazut ieri Passion of Anna a lui Bergman si cred ca personajul feminin , Anna , e similar cu duduia lui Antonioni, tind spre acelasi tipar psihologic: oameni marcati de traume incapabili sa treaca peste. Uneori as prefera sa vad golurile oamenilor substantate de incercari si actiuni. Sa-i vad golul din privire atunci cand , stiu eu, are un pistol la tampla cuiva, si nu privind in zare intr-un decor meditativ.
__________________
Nu conteaza rezultatul cat ideea in sine
|