[mirodoni]

Când m-am referit la talentul unora de a transforma filmele în mii de cuvinte nu am făcut-o în sens peiorativ.
Pitbull nu este singurul vizat. El are, efectiv, talent literar. Adică stăpâneşte un vocabular vast şi foloseşte cuvintele cu multă abilitate. Dacă voiam să fiu ironic, aş fi spus că le îmbârligă de minune.

Dar eu l-am lăsat fără cuvinte. Nu a mai avut ce să spună, pentru că şi-a dat seama că am dreptate.
În această situaţie, ingrată pentru el, a trecut la persiflări şi atac la persoană.

Nu suportă ca altcineva să aibă alt punc de vedere.
Nu acceptă că am dreptul la o părere personală.
Consideră că părerea lui trebuie însuşită imediat, de toată lumea, ca fiind singura avizată, având grijă să nu fie contra valului.

Deşi realizatorii nu şi-au dorit, filmul poate fi interpretat şi aşa cum am făcut-o eu, adică tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.

Dovada că realizatorii nu-şi doresc această interpretare este şi „scârba” lui Florin Şerban care ne reproşează nouă, societatea, că nu am făcut TOTUL ca Papan Chiliban să nu se întoarcă la puşcărie.

Adică să facem totul ca, la 17 ani, Papan să aducă pe lume copii ori de câte ori i se scoală, cărora nu are ce să le ofere, să bea cât şi când are chef, să mănince până crapă şi să nu aibă nicio obligaţie, ca şi cum el nu ar face parte din această „societate”. De ce eu ca individ al acestei societăţi trebuie să fac ceva, iar de-al de Papan nu?!
Şi aş face, cu mare plăcere, dar cum, dacă atunci când îl chem la şcoală are „libertatea” să arunce cu pietre după mine?

Eu accept un film aşa cum este, sau îmi fac propiul meu film.
Mă deranjează, însă, cronicile super – elogioase, risipa de cuvinte, dincolo de care nu se mai vede clar filmul.

Pitbull, în loc să revină cu argumente mai concrete, în cuvinte mai puţine, a trecut la atac, în ideea că eu şi aşa nu înţeleg, sau nu vreau să înţeleg.

Dar eu sunt de acord că poţi rămâne perplex şi în faţa unui ou încondeiat căt blocul, dar şi în faţa unuia cât bobul de orez. Numai că nu poţi picta bobul cu trafaletul, iar analiza se face cu microscopul. Pe de altă parte, entuziasmul nu trebuie să te împiedice să vezi şi fisurile.

De aceea mi se pare exagerat să spui că regizorul porneşte din start de pe un palier de tensiune înaltă şi ajunge la intensităţi extreme, când doi pescuiesc pe malul bălţii, sau că spectatorul primeşte un pumn în plex şi nu se mai dezlipeşte de pe scaun, când cineva fluieră în puşcărie.
Dar e o simplă părere.

Faptul că Pitbull se consideră Buricul Pământului este tupeul, n-am găsit un cuvânt mai blând, de a scrie „regisor”. A făcut el săpături adânci şi a ajuns la concluzia că în Franţa aşa se scria acum 5000 de ani. Un critic literar clasic spunea că pe o astfel de judecată ar trebui să scriem „gâtlegău”, nu „cravată”.
Evident că, dacă ar avea o funcţie pe măsură, ar impune această grafie, în caz că tinerii care i se vor gudura primprejur n-o vor fi adoptat-o instantaneu. Mă refer la „regisor”.

I-am răspuns tot cu atac la persoană pentru că este a patra oară când face referire la scenariile mele, cum spuneam, rămas în pană de cuvinte.
I-am dat acum câţiva ani nişte scenarii. Nu are importanţă dacă scenariile erau proaste, sau pur şi simplu nu erau pe gustul lui, dar părerea lui trebuia să fie confidenţială şi să nu se folosească public de acest lucru ori de câte ori vrea să-mi închidă gura pentru că am altă opinie decât a lui.
Până nu-şi recunoaşte greşeala, rămân la părerea că are un caracter josnic.

Constat că mulţi au fost reduşi la tăcere. Nu ştiu care au fost bannaţi şi care s-au retras.