[Ipu]

trebuie sa tinem cu cei pe care i-am batut si nu cu cei care ne-au batut...? de ce trebuie? si ce legatura are cu respectul de sine?

Era o glumă. Era vorba de principiul conform căruia atunci când o echipă pe care am bătut-o (de exemplu Argentina, sau Anglia, sau Barcelona etc.) bate la rându-i pe altcineva, e ca și cum noi înșine am bate acea terță echipă. Firește, e și o ironie vizavi de neputința noastră din ultima vreme de a bate altfel decât „prin intermediari” vreo echipă cu nume.
Legat de gestul lui Luce, pe care eu îl apreciez „pe partea sportivă” dar și sub aspect uman și managerial (mi-amintesc de pildă și acum când trăgea și el de prelată ca să-i ajute pe îngrijitorii de pe Giulești să acopere terenul pentru a-l proteja de intemperii), m-a mâhnit faptul că un om la care noi ne uităm ca la un zeu și care a antrenat Naționala României, Internaționala lui Moratti și alte echipe mari și a câștigat atâtea cupe europene, se umilește fără rost în fața gitanului și a clubului lui fără tradiție și fără palmares. Și-l poate imagina cineva pe Hodgson (care a antrenat și el și „naționale”, și pe Inter, și alte atâtea echipe) trimițând scrisori de încurajare la Donețk? Dar lăsând la o parte CV-ul lui Mircea Lucescu, găsesc că e rușinos pentru noi ca români faptul că tatăl selecționerului în funcție să se ploconească precum un calic în fața adunăturii de jucători trecuți și de duzină a lui Al-Fayed.

Dupa multa vreme,Ipu,nu sunt de acord cu ce afirmi.Ba chiat,nu te inteleg,prin ceea ce afirmi.

În legătură cu Nea Mircea, am explicat mai sus.
Atletico, un club care mi-e simpatic altfel, poate să câștige și Cupa Regelui Spaniei, poate s-o bată și pe Real cu 3-0 pe Bernabeu și pe Calderon și tot nu poate să spună că e la nivelul concitadinei.