[paul_aramis]

aia de zici tu e din găinaţ. voi regăţenii îi spuneţi pretenţios "ţuică". la 22-25 de grade e de abia la tăria alcoolică a sake-ului, care e mai nimic. ca şi cum ai bea apă.
ţi-am mai spus: vrei să bei o ţuică adevărată? fă rost de una din Ardeal sau din Maramureş (aia de Bistriţa ...). şi dacă prinzi fruntea (asta ajunge la 80 de grade) şi a mai fost ţinută şi vreo 2 ani în butoi de fag, dacă dai pe gât două ţoiuri, îl iei pe popa de gât şi cântaţi amândoi veşnica pomenire pe trei voci.
în privinţa efectelor terapeutice, astea sunt de necontestat. cum altcumva crezi că ar fi putut ţăranul ardelean să bage atâta pită şi cu slană (clisă pentru cunoscători) în el? bând un gât de ţuică înainte fiecare demâncare. sau sarmalele alea cum se fac pe la noi (nu amărăciunile alea de le mănâncă domnii, de-s cât deştiu' meu mare şi de abia ajung de o îmbucătură). sau o ciorba de fusaică. sau o supă de găină. da' supă, nu zeama aia chioară de prin sud ...
(no offense people)
moşu o trăit 83 de ani. şi toată viaţa o mâncat slană (ca să vă lămuresc, o slană adevărată are vreo 3 deşte grosime e rozalie la mijloc, fragedă de se topeşte în gură şi se taie de pe spinarea porcului; talpa aia de pantofi care se vinde prin magazine provine de pe burta animalului; la noi se fac jumări din ea şi unsoare), sarmale cât pumnu' şi ciorbe de astea grase. la 80 de ani trăgea la coasă. da' la fiecare masă, imediat după doamne' ajută trăgea un gât de ţuică.
care ţuică se poate folosi cu folos la tratatul febrelor musculare, răceală, curăţatul ficatului, etc.