[Ipu]

Comunismul, sau ca să fim mai exacți socialismul, care s-a aplicat și încă se aplică în unele state din lume, nu și-a propus să egalizeze pe cel care nu muncește cu cel care muncește, nici să-l aducă pe imbecil pe aceeași treaptă socială cu cel inteligent și creativ; dimpotrivă, el încearcă, după modelul creștin, o egalizare a șanselor, astfel încât cel virtuos să aibă posibilitatea de a se manifesta și de a crea valoare, eliminându-i-se piedicile obiective, precum averea sau statulul social. Din păcate, prin exagerarea acestor politici, s-a ajuns uneori în mod paradoxal la abuzuri inverse, împotriva celor care deveniseră ei înșiși, fără vină, din vechii exploatatori, noii exploatați, tot astfel cum și adversarii Creștinismului, sorgintea mistică a Comunismului, au ajuns din prigonitori, prigoniți. (Era și un banc: În capitalism are loc exploatarea omului de către om, iar în socialism e exact invers.)
Deși este nevoie să existe o ierarhie, fie și de tip militar, ca în Star Trek,, experiența de aproape un veac a socialismului de stat a demonstrat că diferențele dintre patroni și angajați, ca și cele dintre bogați și săraci, pot fi eliminate.