Ridicol de grozav. Si grozav de ridicol... (Ca sa-l parafrazez pe StefanDo)
Ok... de unde sa incep? Japonia.
Japonia e o tara undeva in est, plina de oameni (cred), carora le place sa lase populatia acestei planete cu gura cascata, uneori in admiratie, insa de cele mai multe ori in stare de soc. Japonia e responsabila pentru cele mai "what the fuck" idei in mai tot ce inseamna film. De la horror, la porno. Nu ma credeti? Va provoc sa cautati pe google "japanese tentacle porn". Serios, va astept....
ok? gata? ati vomitat, m-ati injurat, putem sa continuam.
Sau nu. Pentru ca o data ce ai aruncat o privire in nebunia abisala a japonezilor, esti dependent. Nimic altceva nu mai functioneaza cum trebuie. Filmele porno nu te mai excita, decat daca-s cu doua japoneze schimband tot felul de fluide, horror-urile nu te mai sperie, decat daca sunt j-horror (they scare the shit out of you), filmele de actiune nu te mai pompeaza cu adrenalina decat daca sunt cu o lolita ce taie in carne vie in stanga si dreapta. Aparent, japonezii sunt toti pedofili (am citit pe wikipedia [citation needed]). Asadar, nu e decat o chestiune de timp pana cand intreaga lume devine dependenta de divertismentul dement din tara soarelui-rasare.
Enter Kick-Ass. O lolita ce taie in carne vie in stanga si dreapta. Sau cel putin asta a fost impresia cu care m-am dus la acest film, dupa ce-am vazut trailerele. Sigur, ma gandeam eu, arata beton cand e vorba de o fata adolescenta asiatica (pentru ca, stiti, asiaticele sunt atat de sexy), dar o fetita de doar 11 ani... si alba? S-ar putea sa ma simt vinovat.
Din fericire, Kick-Ass e mult mai mult decat atat. Si mult mai destept.
Chiar daca Hit-Girl e rupta practic dintr-un anime japonez, inclusiv cu tot cu imaginea cliseica de-acum cu uniforma de scolarita, si e ridicol sa vezi o pustoaica cu un body count ce l-ar face pe John McCain sa nu mai strige "Yipikaye, mother fucker!", si e in genere un personaj exagerat, acest film se tine atat de bine incat chiar si sa intri in sala de cinema cu toate preconceptiile de mai sus, tot o vei aclama si ti se va parea un personaj reusit. Practic, esti "pacalit" sa o placi. Motivatia din spatele intregii nebunii justifica tot. Drama ei, si a tatalui ei, explica multe, incat te simti rusinat ca ai considerat-o un personaj superficial.
Si apoi mai e si muzica din scenele in care pustoaica dezlantuie iadul pe pamant. E un cantec numit
Banana Split. Nu poti sa iei nimic in serios pe muzica asta, astfel incat sangele tasnind din beregata ti se va parea chiar dragut. Awwww.... sooo cute!
Nicholas Cage face un rol de zile mari in pielea lui The Big Daddy, tatal infamei Hit-Girl. Cu replici putine, Cage reuseste sa isi lase amprenta in acest film. Sunt anumite gesturi, anumite priviri, grimase, ce te lasa sa intelegi ca The Big Daddy nu e doar un nebun de legat, ca i se rupe inima ca fiica sa nu are o copilarie normala, ca joaca teatru atunci cand se comporta nebuneste in fata lui Mindy (aka Hit-Girl) tocmai pentru a-i prezenta toata acea viata violenta ca pe o joaca. Un personaj complex, scris si jucat excelent, in opinia mea. Chiar am simtit o legatura apropiata si... normala, in conditiile date, intre tata si fiica. Si momentele cu cei doi te amuza, te ingrozesc, dar te si emotioneaza.
Dar cel care da sens intregului film, e protagonistul, Kick-Ass. Personajul principal, personajul cu care te identifici, personajul pe care il intelegi, si care reuseste sa spuna ceva important. Pentru ca, ok, sigur, ne grabim sa catalogam filmul ca "mindless entertaining", o portie buna de ras, si atat, dar eu cred ca filmul asta chiar are ceva de spus, chiar are, sub tot umorul si violenta sa, un inteles, un mesaj, un continut. Kick-Ass e cel care ne da acel continut, o lectie de curaj, de implicare. Pentru ca pana la urma despre asta e vorba, traim intr-o lume indiferenta, ce are nevoie de eroi pentru a ne aminti ca suntem oameni. Si toata aceasta idee e ilustrata atat de magistral, si de sadic in acelasi timp.
Asta fiind un alt aspect care mi-a placut. Sadismul. E la fel ca personajul lui Cage. Vrea sa te invete ceva despre lume, si o face in modul cel mai sadic si brutal cu putinta.
Il veti mai remarca pe McLovin din Superbad (nu stiu cum il cheama pe pusti, dar pentru mine va ramane pe veci McLovin), care joaca rolul unui alt pusti "super-erou", Red Mist, si care, dupa cum au ramas lucrurile, ar fi cheia unui sequel.
Dialogul plin de injuraturi, unele funny, altele, nu prea ("I'm just fucking with you,dad" e doar stanjenitoare), are uneori sclipiri de geniu. E o scena la un moment dat cand Hit-Girl spune "I lost my mom and dad.". Daca ati vazut filmul, stiti despre ce vorbesc, daca nu, va veti da seama atunci cat de desteapta e replica asta.
Ce-ar mai fi de spus?mmm... aspecte negative. Am observat o inadvertenta, in opinia mea, intre ce e filmul, si apoi ce ne arata filmul. Adica, e clar ca nu e pentru minori. Nu ei sunt targetul, chiar daca avem actori minori. Si nici prea multi adolescenti nu-l vor vedea, ca restrictiile de varsta sunt de la 15 ani la noi, la 17 ani la americani. Ce nu am inteles de ce au bagat atunci o poveste de dragoste adolescentina in filmul asta? Nu era problema daca era doar informativ, dar mi s-a parut ca se pierde vremea cu personajul prietenei lui Kick-Ass. Personal, m-as fi putut lipsi de toata scena din dormitorul fetei. Nu dureaza prea mult, dar sunt 5 minute plictisitoare intr-un film altfel destul de alert.
In concluzie, un film violent, un film cu limbaj violent, un film sadic, un film care nu e pentru minori, si care sub tot cool-ul de suprafata, are si ceva de spus.
Bun. Cam atat.
Nota: 8/10
Recomandare: Mergeti sa-l vedeti.