Close(r) encounters of the fourth kind...
This movie is spooky... E un fel de
Paranormal Activity cu extratereştri. În buna tradiţie BWP legată de strategia de marketing, filmul vine cu bagajul „realităţii” în spate, propunîndu-ne un alt „fake documentary”, despre evenimentele stranii ce se presupune că ar fi avut loc în orăşelul Nome din Alaska în anul 2000. Se pare că, începînd de prin anii 30, un mare număr de persoane au dispărut fără urmă, numeroasele anchete ale FBI-ului legate de aceste dispariţii stranii rămînînd fără rezultat. Milla Jovovich o interpretează pe Abbey Tyler, psiholog, martor al uciderii propriului soţ de către un personaj misterios, în propriul dormitor. Abbey, „personajul real” apare, de asemenea în film, în binecunoscutele, de acum, „real footages”, ce alternează permanent cu secvenţele de ficţiune, pe toată durata filmului. Aceste „secvenţe reale”, ce înfăţişează şedinţele de hipnoză pe care Abbey le ţine cu victimele evenimentelor stranii, au darul de a-ţi da fiori, semănînd mai mult cu nişte exorcisme decît cu şedinţe de hipnoză.
Filmul şchiopătează în unele locuri, fură de la
Twin Peaks bufniţa, ca întruchipare a fenomenelor paranormale, există anumite goluri şi incongruenţe în scenariu, Milla nu se prea pricepe la acting, oricît s-ar strădui, cu toate acestea,
The Fourth Kind reuşeşte să te ţină în priză, mizînd, la fel ca
Paranormal Activity, pe frica de necunoscut. Aceasta nu e materializată, îţi dai însă seama de amploarea ei din reacţiile personajelor.
În plus, cireaşa de pe tort, „adevărata” Abbey arată ca după o şedinţă de exorcism eşuată...
Abbey.jpg