Originally Posted by Ipu:
Originally Posted by RomaniaMare:
Quote:
|
În istoria românilor, regii n-au însemnat mare lucru. Unul singur a fost mai de Doamne-ajută, dar și ăla a fost un escroc, scelerat, suferind de priapism și, cel mai grav, un rege care n-a înțeles decât prea târziu că România trebuie să fie ori cu nemții, ori cu sovieticii, deși văzuse că cehilor și polonezilor nu le servise la nimic alianța cu puterile occidentale.
|
Îl ai în vedere pe Carol al II-lea ca un rege mai de Doamne-ajută?????? Nu pot să cred că afirmi aşa ceva. |
Când spuneam „mai de Doamne-ajută” mă refeream la autoritate și implicare în viața politică, pentru că, în opinia mea, ceilalți trei au avut un rol mai mult decorativ, în majoritatea timpului domniilor lor. Ce autoritate a avut Mihai I în perioada Statului Național Legionar sau în timpul dictaturii militare sau după 6 martie `45? Nici la 23 august `44 n-ar fi putut da lovitura de palat fără sprijinul Armatei Române, care ar fi putut să re-instaureze dictatura. Carol al II-lea, în schimb, a fost singurul monarh „jucător”, cum s-ar spune acum. Bineînțeles că, dacă ar mai fi existat la conducerea Țării oameni politici responsabili în 1930, el n-ar fi ajuns pe tronul României, dar fiind criză ca și acum, Maniu și alți neinspirați ce s-au gândit ei...? |
Carol I tot a avut puteri destul de importante şi de pronunţate în stat,drept că nu atît de mari ca şi cele cu care s-a învestit Carol al II-lea(care a fost de fapt un rege-dictator).
Diferenţa constă în faptul că Carol I şi-a folosit forţa coercitivă,într-un mod elegant şi diplomatic.
Ţin să amintesc că pentru a nu da unei persoane politice posibilitatea să adune prea multă influenţă şi putere,Carol I a folosit la scară largă practica demiterii sau schimării de prim-miniştri,şi implicit guverne( care era o prerogativă şi un drept a regelui).
Aşa s-a ajuns că in 48 ani de domnie a lui Carol I,să se schimbe 33 de prim-miniştri.
Dacă nu socotim 2 mandat a lui Ion Bratianu(12 ani cumulativ),rezultă 31 de ministri in 36 de ani,adică cam se schimba un prim-ministru pe an.
Această practică i-a permis lui Carol să rămină aderăratul lider al ţării.