[marius_em]

Da. Trist. It's so sad... so sad...
Nu pentru ca ar fi apocalipsa (sooner or later, we all die), sau pentru dezintegrarea familei, disperarea nevestei, sau curajul tatalui de a spera ceva pentru fiul sau. Cumva astea a au avut efect superficial asupra mea. Ce m-a "distrus psihologic" e cum au fost redati "baietii rai" in filmul asta. Dezumanizarea cumplita a unor oameni probabil deja dezumanizati inainte de cataclism. Sa recurgi la canibalism, treaca mearga (e sfarsitul lumii, mori de foame, moare altul inainte, il mananci, cum s-a intamplat cu avionul prabusit in Anzi, parca), dar sa tii provizii de oameni in beci, sa vanezi o mama si un copil, sa te porti ca si um ar fi bussiness as usual... m-a lovit o depresie cumplita. E doar un film, de acord, dar stiti si voi, o stim cu totii, ca in circumstantele date, aceste lucruri nu sunt doar verosimile, sunt aproape sigure. Acesti oameni exista, sunt parte a umanitatii, o definesc. Si ce mi s-a parut si mai cumplit e cand m-a lovit ideea ca e mult mai probabil sa supravietuiasca baietii aia rai, decat aia buni. Si apoi m-am gandit ca in trecut tot instinctul animalic probabil a ajutat omul sa supravietuiasca, mai mult decat acel "foc". Si iar m-am deprimat. N-as putea sa citesc si cartea, sau sa mai revad filmul asta. E prea trist.

Si, Windom, sa stii ca nu doar finalul a intrezarit o sclipire de speranta. Daca mai tii minte, cand tatal a fost lovit cu o sageata in picior, cu o secunda inainte a vazut un gandac sau ceva de genul. Pentru ca s-a stabilit deja ca totul murise, animale, plante, pesti, etc., acel gandac era un semn al renasterii naturii.