[Windom]

ceea ce duce fatal şi la apariţia găurilor logice; voi cita doar inadvertenţa cea mai vizibilă: capsula din final, care deşi e fisurată şi se umple complet cu apă (numai şi numai pentru ca ai săi doi ocupanţi să fie într-un pericol de înec imediat, nu doar de principiu), continuă să urce ca un bolid spre suprafaţa oceanului.

Pai ma gindesc ca forta de propulsie a fost mai puternica decit coeficientul de frinare indus de apa, sau ma insel?

In alta ordine de idei, l-am vazut aseara si mi-a placut. Dupa prima ora de vizionare ma pregateam sa-l huiduiesc. Intr-adevar, parea furt pe fatza de la Alien, fara tensiunea si fiorii de acolo. Din a doua parte insa, dupa ce povestea devine mai complexa si mai interesanta, filmul isi spala pacatele asa ca i-am iertat "spionajul industrial". Lasa Alien-ul in urma si o ia pe drumul sau. Mi s-a parut extrem de interesant modul in care sint dezvaluite gradat itele plotului, incepind cu a doua parte a filmului, un plot mult mai complex decit in Alien, daca e sa fim sinceri, implicînd chestiuni legate de identitate, memorie, interpretare. Daca, initial, amenintarea e perceputa ca venind din exterior, ne este dezvăluit apoi adevărul - "alienii" sîntem noi, ameninţarea vine din interior - nu doar din interiorul navei ci din interiorul echipajului. E vorba de acel monstru din interiorul fiecăruia, ce aşteaptă în stare latentă, să iasă la lumină, atunci cînd condiţiile devin propice. Pentru că pandorum, pînă la urmă, nu e altceva decît un soi de cabin fever, cel puţin aşa l-am perceput eu...
Foarte interesant mi s-a părut şi modul în care aceste suflete damnate îşi fac, rînd pe rînd apariţia (una mai exotică ca alta), pe măsură ce Bower se pierde tot mai mult în labirint, bifînd, rînd pe rînd, cercurile Infernului dantesc. Filmul e o alegorie pe tema supravietuirii pina la urma.
Pandora si-a deschis cutia, din ea au iesit toate relele, dar si speranta din final. Speranta umbrita de intrebarea - cum va arata o nouă lume colonizată de o mînă de fiinte (aproape) dezumanizate?