Originally Posted by Dragomara:
îmi e foarte-foarte dor de oraşul meu frumos, prima capitală a Ţării Româneşti, mi-e dor de magnolii înflorite, de pădurile de foioase prin care ne făceam veacul, de dealul pe care ne refugiam când se spărgea barajul de la Vidraru  , de Mânăstirea din spatele blocului, cea a cărei livadă de pomni fructiferi o "călcam" atât de des şi evident total ilegal, mi-e doar de crimele lui pasionale, şi de profesorul de istorie, Trăznea, cel a cărui mama îi spunea mereu "să fii bun cu copiii". Mi-e doar de fiecare centimetru de cer şi de fiecare stea pe care-am privit-o în iernile-n care-l prosteam pe frate-miu să mă tragă cu sania, cea în care io stăteam culcată pe spate privind hipnotizată, cerul. Pe cât îmi e de dor pe atât mă doare ori de câtre ori revin acasă, acolo unde neschimbate au rămas doar amintirile mele. |
hmmm....Tîrgoviște ?