|
Case 39 (2009) - am avut si niscaiva retineri si niscaiva asteptari inainte de vizionare. Asteptari, deoarece era vorba de Alvart, retineri pentru ca era vorba de Zellweger si Ferland, doua dintre cele mai nesuferite fizionomii din showbiz. Si, fie vorba intre noi, pe Renee o prinde horror-ul cum o prinde pe Angela Bettis comedia romantica. Jodelle săraca e dezastru. A mers faza la Gilliam că acolo nu prea a luat-o nimeni în serios, cu horror-ul altfel stau lucrurile. Am mai zis chestia asta – horror-ul care implica copii nu are nimic scary în el, cu foarte puţine excepţii.
Trecînd peste cele două protagoniste, filmul de faţă e chiar ok, cel puţin în prima parte. Îţi dă ceva frisoane pe alocuri (faza cu telefonul cu vocea de bărbat etc.). Bine, mi-am dat seama încă din trailer că e vorba de un alt copil diabolic, însă dacă ai un regizor k lumea, nu contează cît de fumat e subiectul, poate scoate un film respectabil. Din păcate însă, în a doua parte, filmul dă în convenţional, începe să plictisească, apoi eşuează într-un final destul de ridicol. Vrînd, nevrînd, l-am tot comparat cu Orphan, care, spre deosebire de Case 39, a reuşit să mă ţină cît de cît în priză pînă la final. Iar acolo fetiţa şi-a îndeplinit cu brio misiunea, chiar părea evil. Jodelle pare o refugiată mexicană înapoiată mintal. Iar asta nu e scary, e funny.
|