Windom, filmul e delicios si dement. Mi-a amintit de Dead End, amandoua mizeaza pe formule originale, desi Pontypool ofera mai multe bonusuri: satira sociala (se stie ca in Canada vorbitorii de limba franceza nu se suporta cu cei de limba engleza) este evidenta, umorul personajelor sec si cu atat mai pretios, elementul de teatru burlesc evidentiat prin aparitia abracadabranta a doctorului, vocea lui Stephen McHattie
care te inhata si te catapulteaza in zona crepusculara, nu-i lipseste nici grotescul vizual ce apare ca element catalizator abia in a doua jumatate a filmului (cu atat mai bine), decorul miniatural si excelentul necrolog-colaj de la jumatatea filmului. De vazut. Dar pe stomacul gol, ca aveti ce digera.