Eu am înțeles foarte bine scopul lui Muntean. Știu că el nu și-a propus să realizeze un film de acțiune despre revoluție, ci să reproducă starea de confuzie care domnea în acele zile.
Totuși, atitudinea naivă a personajelor, care - atenție! - nu erau civili ca mine sau ca tine, ci aflaseră chiar de la comandanții lor că Țara e sub atac din interior și în pericol iminent de a fi invadată, de pe uscat, de pe mare și din aer, această atitudine, zic, e falsă și periculoasă pentru cine vrea să știe ce s-a întamplat atunci. Dacă felul în care gândeau protagoniștii acelor evenimente e prezentat deformat, atunci ce mai e veritabil în acest film? Dacă cineastul neagă existența ”teroriștilor”, despre care știm dintr-atâtea relatări ale martorilor că au existat aievea, cum poate fi considerat filmul lui Muntean altfel decât manipulare?
Eu nu vorbeam de convenționalism cinematografic, ci de convenționalism în interpretarea sensului evenimentelor din decembrie '89, care conduce la perpetuarea minciunii. Evident că din punct de vedere artistic
Hârtia... lui Muntean e cel mai bun film despre revoluție, dar...
citește aici numai cuvintele subliniate.