|
Ar mai fi de precizat si cä "Hârtia va fi albasträ", prin lipsa lui de conventionmalism, aratä de ce a fost nevoie sä treacä atâtia ani ca sä se poatä aborda cinematografic, în sfârsit, subiectul revolutiei - compromis, din päcate, în filmele de la începutul anilor '90, ca "Stare de fapt", "Vânätoarea de lilieci", "Polul Sud" si alte rateuri. Imbinarea haoticä, halucinantä, între stärile de pace si räzboi e una dintre principalele calitäti ale "Hârtiei..." - si unul dintre motivele pentru care filmul redä atât de realist si semnificativ atmosfera Revolutiei, precum si confuzia luptelor de stradä. Nu stiu dacä Muntean a fost scutit sau nu de armatä - dar, cu exceptia câtorva erori de detaliu, pe care dacä tin bine minte le-am semnalat si în cronicä, a reprodus remarcabil spiritul cazon al acelor vremuri (poate si cu ajutorul documentärii ai al intuitiei). Oricum, dincolo de eventualele greseli superficiale, adeväruil intrinsec al întregului film e tulburätor.
Apropo de problema diversiunilor. E evident cä filmul lui Muntean nu-si propune latura asta a haosului acelei nopti, ci strict stratul perceptibil pentru omul oarecare - aici, soldatul din trupele de jandarmi. Una dintre necesitätile primordiale ale oricäror critici pertinente la adresa unui film este identificarea scopului acestuia si a modalitätii prin care si-a propus sä-l abordeze. Altfel, totul riscä sä se reducä doar la un exercitiu de cârcotire.
|