Te-am contrariat? De ce? Laivurile lui Stoian, din care am căutat cu grijă un exemplu de piesă bine orchestrată (pentru că există și variante în care secția ritmică de pildă strică tot saundul) și înregistrată într-un moment în care artistul se simțea bine și părea pătruns de ceea ce cânta, au improvizație, au variațiuni, nu sunt pur și simplu niște alternanțe tâmpe și monotone de strofe și refrenuri, ca majoritatea melodiilor de muzică ușoară. În plus, tristețea existențială care răzbate din versurile cântecului, ascunsă în spatele proclamării contrariului - mâhnirea că, în ciuda întrunirii condițiilor care ar trebui să asigure respectul semenilor (posedarea unor importante cantități de bani și deținerea puterii de a influența mersul lucrurilor „în toată țara”), până la urmă, ei, țiganii, tot ultimii oameni rămân, în cazul în care sunt totuși considerați oameni de către daco-români - pe mine unul m-a emoționat. Pe de altă parte, sunt de acord că versurile sunt amuzante și par prin asta neserioase; chiar și mie mi-au provocat și continuă să-mi provoace un râs sănătos ori de câte ori le aud. Dar d.p.d.v. muzical, melodia nu se compară cu așa ceva, de exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=9fX6FXwrAG0
care - pentru profani - nici nu e manea. (Pentru explicații tehnice, clicați mai jos)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Manea#Muzica