Evident: Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, Bobby Päunescu. Fiecare a debutat cu câte un film care, desi se trage vizibil din minimalism, încearcä formule noi - acei primi pasi mai departe despre care e vorba aici. Si toate cele trei filme sunt nu numai "digerabile", ci chiar
agreabile publicului larg. Sunt mai accesibile si mai usoare decât marile opere minimaliste, dar färä a face rabat de la calitate. Släbiciunile lor (mai ales în cazul ultimilor doi; Serban e net peste) sunt din categoria celor "inerente debutului" si oricum nu deranjeazä publicul larg.
Chiar si
"Amintirile..." lui Mungiu, desi de o conceptie diferitä, fac parte din aceeasi categorie post-minimalistä si mai
audience-friendly.
Ceea ce ne lipseste, deocamdatä, sunt profesionistii filmelor de consum. In urma valului minimalist, avem sanse sä ni-i formäm, de-acum încolo. Färä el, din mocirla anterioarä, ce sanse am fi avut în sensul ästa?
Deci, Keepy, sunt multumit cä ti-am alungat temerile si ti-am fäcut o bucurie.
Putem dormi amândoi linistiti si în noaptea asta. Când ne vedem, îmi dai o bere - desi... când s-o mai întâmpla si minunea asta... nu stiu.