|
Ok. Am mai vazut week-endul asta The Shining, Lolita si Dr. Strangelove.
Sunt prea obosit acum sa scriu mai multe, dar sunt foarte impresionat de Dr. Strangelove, pe care tocmai l-am urmarit acum. Peter Sellers e genial. Tot scenariul e genial. Mein Fuhrer, I can walk!... priceless.
Si Lolita a fost mai bun decat ma asteptam, chiar am fost surprins ca mi-a placut. Cu toate ca nu inteleg cum un barbat de 40 de ani, divortat (adica trecut prin viata, si prin femei) poate dezvolta o pasiune atat de nebuna, plina de atat gelozie fata de, dintre toate variantele, o adolescenta.
Insa mi-a placut foarte mult constructia filmului, mi-a placut comicul, umorul uneori negru, mi-a placut finalul, si iar Peter Sellers, un prea mare actor.
The Shining, so, so. Sunt lucruri kitchoase in filmul asta, alaturi de altele grozave.
Ma refer la faptul ca te dai cu capul de pereti ca ti-e tie jena la faza cu prietenul imaginar al baietelului. Pare o strambatura banala ce te cam scoate din atmosfera. Plus toata ideea cu prieten imaginar, mi se pare doar o chestie de a fi trendy, ca stiu ca in anii 80 era la moda tampenia asta, chiar parea sanatoasa sau ceva de genul la americani. Mie mi se pare un semnal de instabilitate psihica.
Insa are si suspans, si nu stiu cum a reusit, dar chiar am simtit frica, si Jack Nicholson parca e perfect pentru rolul tatalui psihopat. Ma gandeam la ce naiba ma speria atat la el, si cred ca e inceputul ala de calvitiei, acele coarne care-i fac o figura de maniac gata, gata sa-ti aplice o lovitura de topor. Imi aduce aminte de taica-meu. Si la mine vad ca incepe sa-mi apara.
|