[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu: "Aş face o comedie cu Becali!" (ProSport)

Cum vă simţiţi la 80 de ani?

Fizic sunt bine şi îmi doresc să continui să fac filme. Uneori, când sunt singur, stau şi mă gândesc la ce vârstă am ajuns şi mă sperii. Dar nu cedez. Lupt în fiecare zi şi nu aş vrea să mă las vreodată de meseria mea. Pe de altă parte, sunt convins că sfârşitul nu este foarte departe…

V-aţi născut la Târgu Jiu, dar aţi copilărit la Timişoara. De care oraş sunteţi mai legat sufleteşte?

De Timişoara, fără doar şi poate. Acolo am şi început să fac sport. Aveam la şcoala generală o profesoară de gimnastică, Ilea, care mi-a deschis apetitul pentru mişcare. Ea ne-a trimis pe mine şi pe prietenii mei la stadion, ca să facem sport. Am început cu alergările şi apoi am practicat aruncarea discului şi aruncarea greutăţii. Îmi plăcea la nebunie să fac sport.

Când aţi văzut primul film?

Eram destul de mic. Îmi aduc aminte că primul film pe care l-am văzut a fost unul mut. Mi-a plăcut atât de mult, încât eram în stare să stau toată ziua la cinema. Au fost unele dăţi când stăteam acolo de la primul până la ultimul film. Cum făceam? Furam de acasă o sticlă de lichior, o dădeam omului de la bilete, iar el mă lăsa să stau în cinematograf cât doream.

Câţi bani aţi obţinut din vânzarea primului film realizat (n.r. - "Memoria Trandafirului")?

Am ajuns cu "Memoria Trandafirului" la Cannes. Pelicula, deşi avea doar vreo 18 minute, a avut un mare succes şi am vândut-o cu 20.000 de dolari. Vă daţi seama ce mare realizare a fost pentru mine.

"Şi eu m-am dopat!"

Revenind la sport. Aţi făcut scrimă, rugby şi călărie...

Floretă şi spadă am făcut un an şi ceva, la Timişoara. Aveam o antrenoare italiană, Pellegrini, care a format multe generaţii de scrimeri la acea vreme. Apoi, când am ajuns la Bucureşti, am făcut rugby, la Dinamo şi la Petrolul. Jucam în linia a II-a şi am măturat totul în cale. Rugbyul m-a ajutat să-mi clădesc un corp frumos şi uite că nici acum, la 80 de ani, nu am niciun pic de burtă (zâmbeşte şmechereşte). De călărie m-am apucat pe când aveam vreo treizeci şi ceva de ani, după care am fost şi Preşedintele Federaţiei Române de Călărie.

Ce părere aveţi despre doping?

Dopingul se practică de când e lumea în sport. Şi eu m-am dopat pe când făceam rugby. O singură dată, e drept, dar m-am dopat. După o săptămână plină de antrenamente, m-am dus la antrenor şi i-am spus că sunt foarte obosit. Mi-a dat o pastilă de Pervitin. Mi-a prins foarte bine din două puncte de vedere. A doua zi, dimineaţa, înainte de meci, am plecat din cantonament direct la prietena mea, unde vă daţi seama ce am făcut... (îşi trece mâna dreaptă prin păr şi oftează lung ca şi cum ar fi vrut să retrăiască acele clipe). Apoi am revenit la echipă, am intrat pe teren şi am făcut un meci de poveste.

Mutu a fost prins dopat de două ori...

Aici e altă poveste. Mutu e un jucător talentat, dar prea alintat. A făcut prea multe greşeli şi cred că se va alege praful de el.

De ce nu se implică politicul în susţinerea sportului?

Cred că nu doar politicul e vinovat pentru lipsa de susţinere a sportului. Problema începe de acasă, de la părinţi, şi din şcoli. Copilul trebuie învăţat să facă sport, trebuie motivat. Credeţi că profesorii nu au nicio vină că elevii ocolesc orele de educaţie fizică? Soţia mea, în tinereţe, a făcut la fel. Fugea de la orele de educaţie fizică, iar acum face câte o oră de gimnastică pe zi.

"Becali era un pui de ţăran"

Când aţi fost ultima dată pe un stadion?

În ultimii 20 de ani m-am ţinut departe de stadioane şi de sălile de sport. Mă uit din când în când la atletism şi urmăresc Jocurile Olimpice. În rest, nu mă uit nici măcar la ştirile sportive. Se vorbeşte prea mult de fotbal.

Pe cine admiraţi dintre foştii şi actualii sportivi români?

Hagi şi generaţia sa au făcut nişte lucruri memorabile. Nu cred că vom avea prea curând o echipă naţională de fotbal care să ne aducă atâtea bucurii precum cea din anii 90. Îi admir pe cei din echipa lui Hagi pentru că au ştiut să fie profesionişti şi pentru că au pus echipa naţională mai presus de toate.

Gigi Becali s-a autointitulat Mihai Viteazul...

Gigi este un tip haios. Este inegalabil şi îl admir pentru că a ştiut cum să se descurce în viaţă. Am stat pe aceeaşi stradă cu familia lui şi cumpăram des iaurt de la tatăl său. L-am cunoscut pe Gigi de când era mic. Era un copil de la ţară, un pui de ţăran, mereu pus pe glume. Era tare simpatic de atunci. Mi-ar plăcea să fac un film cu el. O comedie. Pentru că Becali poate fi distribuit doar într‑un astfel de film, într-o satiră. Am făcut până acum două comedii, iar a treia ar putea fi cu Becali.

Ce spuneţi de eşecul lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale?

Mircea a dat dovadă de o clară lipsă de experienţă şi s-a lăsat păcălit prea uşor de rezultatele din ţară, fără să se gândească la românii din străinătate. Geoană a îmbătrânit cu 10 ani în ultima vreme, prin tot ceea ce a păţit.

Băsescu?

Ştie să conducă nava, dar e prea populist, iar acest lucru reprezintă un mare pericol pentru el.

În 1985 a apărut "Ringul", un film despre viaţa unui pugilist. Cum v-aţi pregătit pentru acest rol?

Eu am făcut şi box. Îmi plăcea foarte mult acest sport, însă părinţii mei nu m-au lăsat să-l practic. Într-o dimineaţă, eram la Grădina Capitol, unde făceam box în aer liber. A venit tatăl meu, m-a luat de-o parte şi m-a bătut. Mi-a spus că nu e bine să fac box pentru că îmi stric faţa (râde în hohote). Pentru filmul "Ringul" m-am antrenat trei luni, câte zece ore pe zi, cu un fost campion european… Din păcate, nu îi mai ţin minte numele (oftează). La finalul pregătirilor, mi-a spus că niciun pugilist care ajunge la Jocurile Olimpice nu se antrenează aşa cum am făcut-o eu.

În opinia dumneavoastră, care este cel mai bun boxer român?

Bute. Este mult mai bun decât Doroftei şi decât Mihai Leu. Pe ultimul l-am cunoscut la Berlin, dar din păcate s-a retras prea devreme. În schimb, Bute e de admirat pentru ceea ce face. I-am trimis în Canada un DVD cu filmul "Ringul" şi i-am scris câteva rânduri de încurajare înaintea unui meci. Aş face un film cu Bute, dar e destul de greu, pentru că nu locuieşte în ţară.

Filmele în care aţi jucat şi pe care le-aţi regizat cuprind foarte multe cascadorii. Câte ore de pregătire se ascund în spatele lor?

Pregătirea cascadorilor şi a cascadoriilor era una specială. Am format o şcoală de cascadori în care am adus foşti rugbişti şi foşti atleţi, buni prieteni cu mine. După cinci-şase luni de pregătire asiduă, le dădeam o diplomă de cascadori profesionişti. Iar atunci când aveam nevoie ca ei să poarte plete sau barbă, le dădeam o foaie specială. Altfel, miliţia îi ridica pe loc, îi ducea la secţie şi îi lua la întrebări cu privire la freza lor. Nu era chiar aşa de simplu(zâmbeşte).

"Am avut peste 40 de maşini"

Ştiu că aveţi o pasiune specială pentru maşini. Care a fost primul autoturism pe care l-aţi avut?

Prima maşină pe care mi-am cumpărat-o a fost un Ford, un model mic, din Anglia. L-am luat demontat şi l-am adus acasă într-o căruţă. L-am reparat şi m-am folosit de el câţiva ani. Am dat pe acel Ford 2.800 de lei.

Aţi avut şi motocicletă?

Da. Înainte de acel Ford, am condus o motocicletă Zundapp. În acele vremuri, eram vreo patru-cinci inşi în tot Bucureştiul care aveam motociclete. Era o mândrie pentru mine să conduc o motocicletă atunci. De fapt, din banii obţinuţi pe Zundapp mi-am luat Fordul.

Ce maşină aveţi în prezent?

Am un Volkswagen Touareg. În total, am avut vreo 40 de maşini la viaţa mea.