[MariaMona]

Mie imi plac ecranizarile cartilor sau operelor mele preferate. Cred ca o ecranizare e cu atat mai buna, cu cat in carte predomina dialogul si relatiile inter-umane - o piesa de Shakespeare transformata in film (mai ales daca e comedie) mi se pare ca are mai multe sanse de a da un film bun decat, nu stiu ce sa zic... Marile sperante, de exemplu. Pentru ca dialogurile lui Shakespeare sunt adanci sau sunt comice, dupa caz. Sau in alte romane unde dialogul predomina, ai presupune ca acesta trebuie sa fie unul inteligent. Mi-au placut ecranizarile la Mandrie si prejudecata (inclusiv aluzivul Bridget Jones' Diary) - pentru ca am citit cartea de nenumarate ori, o recitesc mereu cu aceasi placere, si Jane Austen isi bazeza in general romanele pe ce am spus mai sus - witty dialogues si relatii umane; de aia, din nou poate si Sense and sensibility si Emma sunt destul de ok. Eu in majoritatea cazurilor am vazut ecranizarea dupa carte, singura exceptie find Numele trandafirului. Cel mai haios mi s-a parut cum imi juca imaginatia feste la diversele ecranizari ale Mandrie si prejudecata - prima ce am vazut-o nu sunt sigura cu cine era, cu Laurence Olivier, parca, apoi a fost Bridget Jones, apoi varianta cu Keira Knightley si nu l-am suportat pe Darcy fiindca trebuia sa fie Colin Firth, iar adevarata varianta cu Colin Firth, n-am gasit-o niciunde... Pana la urma m-am obisnuit si cu Matthew Macfadyen...