Ok, poate am folosit cam aiurea termenul subliminal si am fost inteles gresit. Desi, dupa cum vad eu lucrurile, e un termen relativ corect.
Filmele astea doua trebuie privite in raport cu situatia politica actuala. Dupa cum spuneam, unul se leaga de politica interna in vreme ce altul se ocupa de politica externa.
Legat de Up in the Air, sa lasam un pic la o parte romantismul si dulcegariile (ele constituie doar smoke screen-ul). Ce avem in miezul lucrurilor, care e esenta?
Avem un business. O corporatie care se ocupa de lasarea oamenilor la vatra (ca sa nu zic futut in cur, ca n-ar fi in acord cu romantismul povestii). In interiorul acestui business avem doua categorii de oameni - the bad guys - aia din conducere, care vezi doamne, au trecut de la metodele "umane" de distrus viata oamenilor la cele mai pragmatice, pentru a tine si ei pasul cu tehnica. In raport cu astia, avem the good guy - George, cavaleru' pe cal alb, care prefera vechile metode de regulat, cu vaselina. Proiectind totul in spectrul politic, il avem pe lumberjack-ul Bush si pe stilatul Obama, doua viziuni, doua metode de a face politica, aparent diferite, in esenta insa, la fel. Unde e propaganda parsiva? Pai, primo - implementarea ideii ca lupul in blana de oaie e mai blind; secundo - indulcirea extrem de gravei probleme legata de profunda criza cu care se confrunta sistemul american cu ajutorul romantismului de 2 lei care prinde la americanul de rind retard. Repet, lansarea filmului in aceasta perioada a fost extrem de bine gindita - inclusiv includerea pe liste la Oscar (vorbim de un film lipsit de orice valoare din punct de vedere cinematografic)
2. The Hurt Locker - grozaviile si atrocitatile razboiului, cit de surmenat e soldatul american, tulai doamne.

Insa, oricit de greu ar fi, oricit de murdara e treaba, e de datoria noastra se ne facem damblaua pina la final. E un sacrificiu NECESAR - asta spune filmul. Nu conteaza ca oamenii aia nu vor democratie. Nu le-o putem baga pe git ca la romani sau la altii, le-o bagam pe cur. De acolo oricum nu mai plecam. Cum poti tu, american cu frica lui Dumnezeu (ca asa se pretind toti) sa te intorci intr-un teritoriu unde ai creeat un masacru, un genocid, pentru ca datoria ti-o cere? Si sa continui sa faci acelasi lucru... Datoria fata de cine? Fata de colegii cu care imparti prada si ucizi? Sa te mai si lauzi cu intoarcerea pe cimpul de batalie e o chestie josnica. Sa mai si premiezi efortul de a transmite mesajul e si mai grav...