Originally Posted by rc-st.:
|
incepi sa te intrebi de ce nu ataca zombie aia barul ala ca sunt sute si aia sunt doar vreo 5-6
sau de ce ditamai arhanghelul se teme de gloante si se bate cu pumnii... sau se teme de moarte? un arhanghel care moare e absurd, practic moartea e trecerea in cealalta dimensiune unde el e deja?!!?!??
in plus nu stiu ce e cu titlul legion. nu am vazut nici o legiune acolo... o fi vorba de o continuare
|
Foarte bine punctate, toate elementele de mai sus.
In rest, oarecum ai dreptate cu privire la acele relative calitäti, strict formale, existente în prima parte. Totusi, sä nu uitäm o regulä esentialä (înteleg cä esti profi, deci stii la ce mä refer): orice film ESTE propriul säu act final (rezolvarea); ultimele 20-30 de minute. Dacä ALEA sunt cretine (ca aici), tembelismul lor se va repercuta si asupra primului act (setup), si asupra celui de-al doilea (confruntarea). Prin urmare, e cam riscant sä spui cä prima jumätate e bunä - când, de fapt, ea e determinatä de cea de-a doua - e pregätirea ei, drumul spre ea (în cazul de fatä: drumul spre un cäcat cu mot).
Desigur, existä si cazuri de filme care demareazä bine, si se pierd pe drum - cunoastem cu totii remarca: "Si ce bine începuse!" Acelea, însä, sunt structurate altfel - clasic: acolo, premisa (dacä... / dar dacä...) se defineste clar în setup, dupä care autorii o rezolvä (bine sau räu). Aici, însä, avem de-a face cu o structurä inversä: premisa (dacä Dumnezeu osândeste omenirea si trimite îngerii s-o extermine? Dar dacä Arhanghelul Mihail trece totusi de partea oamenilor?) este definitä/dezväluitä abia spre final (si, evident, e complet idioatä). Ca atare, prima jumätate nu are rolul de definire a ei, ci doar de pregätire a terenului - pentru o diaree cu sânge (la propriu!). Si, în aceastä calitate, e lovitä de nulitate!
...Na, c-am început sä poezesc! - Asta, apropo de cuvinte inventate! Dacä noul nostru amic Cambulä ar sti cum mai jonglam cu inventii lexicale, Pruteanu (R.I.P.) si cu mine, în bufetul aripii de Est din Casa Presei, în vara lui 1993... precis ar posta o gugumänie SI MAI mare decât cele de mai sus - spre deliciul nostru, al tútulor! (O sä le povestesc la un moment dat, pe-aici pe undeva.)