just-another-love-story-389130.jpg
trailer
Unul dintre cele mai interesante thrillere văzute în ultima vreme, filmul lui Bornedal mi-a amintit de fraţii Coen la începuturi şi de al lor Blood Simple. Încă din primele secvenţe îţi dai seama că ai de-a face cu o poveste întunecată, captivantă, cu un fir narativ neortodox. Există un prolog alcătuit din trei scurte secvenţe, trei momente din povestea ce urmează a se derula pe ecran, botezate, în mod ironic, „love stories” – în prima secvenţă, un tip îşi dă duhul pe trotuar, sub privirile consoartei; a doua secvenţă ne introduce în intimitatea dormitorului cuplului respectiv, unde aceştia fac dragoste şi discută despre viaţa lor (o secvenţă cu puternice valenţe artistice); a treia secvenţă începe cu un extreme close-up pe un personaj care, la prima vedere, urmează a se sinucide cu un glonţ în cap, însă, pe măsură ce camera se retrage, observăm că pistolul este ţinut la tîmpla sa de către o femeie care, ulterior, îl împuşcă în piept. Toate trei secvenţele se vor potrivi mai tîrziu în mozaicul narativ. Nu e indicat să dezvălui prea multe deoarece risc să stric plăcerea vizionării.
În mare, este vorba de un tip cu o viaţă normală (a se citi monotonă), cu o soţie şi doi copii; despre o tipă nonconformistă, un accident şi despre consecinţele acestuia asupra celor doi; despre o relaţie imposibilă (la prima vedere) între un bărbat şi o femeie care nu au nimic în comun. It’s Just Another Love Story and much more... Un thriller deosebit de inteligent, stilat, impecabil jucat. Se spune extrem de mult doar prin imagini, fără dialog, acesta fiind şi motivul pentru care l-am asemănat cu Blood Simple. Este un film care însumează toate elementele unui noir american, realizat în stil european.