Scena cea mai tragica pe care si-o aminteste fata (accidentul fratelui mai mic) ia o turnura atat de hilara incat, impreuna cu montajul alert pe muzica agresiva in care e implicata la un moment dat Surandon si care face o nota de o discordanta cu tonul filmului ce depaseste limitele imaginatiei, mi-au dat impresia ca au fost create de un retardat mintal.
Ultimele secvente sunt absolut mortale si oricat am incecat sa ma opun tot mi-au smuls un hohot de ras... in conditiile in care venisem singur la cinema (deci lipsit de influentele - de obicei - decisive ale anturajului) ceea ce creste considerabil "meritul" filmului.
Un film atat de prost incat devine un must-see.