Într-un sfârşit l-am văzut şi eu.
Cred că mai mult nu mi-a plăcut decât mi-a plăcut. Dar nu-s convinsă.
M-au obsedat câteva cadre, în sensul că m-au cam scos din sărite. De exemplu cea de la început cu cearceaful: total aiurea [ba îl strânge, ba-l întinde, ba-i cu cleşte, ba e fără]. Probabil nesemnificativ, dar se pare că mă preocupă detaliile.
Apoi mi s-a părut destul de greuţ ca în prima jumătate de oră [sau mai mult?] din film să vezi numai schimb de replici [dialog sau chiar discurs] fără acţiune mai... lungă. Obositor.
Inserturile de cuvinte, deşi pe alocuri amuzante, m-au deranjat. Coloana sonoră chiar potrivită, cum de altfel mi-au plăcut şi toate brutalităţile sângeroase. Totuşi tind să cred că aş putea să spun doar atât despre film: sângeros şi amuzant deopotrivă.
Un alt lucru ce nu l-am înţeles este dacă a existat un personaj în rol principal. Recunosc că dacă nu ştiam că Oscarul pentru rol secundar a fost luat de Cristoph Waltz, aş fi crezut că el are rolul principal. Prin urmare, extrem de bine conturat rolul Colonelului Hans Landa, dar unde-s restul?
Mi-a plăcut accentul folosit de Brad Pitt, dar nu cred că l-am văzut în vreun film folosind un accent nereuşit sau care să nu îmi placă. Deşi nu ştiu cât de mare aptitudine e asta pentru un
mare actor.
Oricum... secvenţa cu limba italiană, delicioasă.
Singura care mi-a plăcut cu totul.
Îmi spunea cineva că i-a plăcut mult la film faptul că a regăsit stilul lui Tarantino. Dar dacă nu îi ştii stilul... cu ce rămâi?
