Nu l-am mai vazut pe Mel Gibson de vreo 7 ani. Viata sa profesionala a avut de suferit de pe urma scandalului betiei anti-semite. Omul indragit de toata America, idolul femeilor, aparatorul crestinismului, a ajuns un paria al societatii din cauza a trei cuvinte magice spuse in stare de ebrietate: fuck the jews. Si de aici pana la compararea sa cu Hitler nu a fost decat un pas... un pas tampit, exagerat si absurd, dar un pas.
I love me the smell of fresh killed jews in the mornin'.
Cum putea sa revina Gibson? In nici un caz cu roluri de bad ass ca in Lethal Weapon, Braveheart, Mad Max sau Maverick. Astea l-ar fi aruncat in ridicol.
- So how about something like one movie i did before, Conspiracy Theory, one man against the government, only you know, darker and more edgy.
- That's a Bingo, Mel! Darker and edgy is in vogue now.
- I think we should call it Edge of Darkness.
- Oh my god, you're a fucking genius, Mel!
- I know. Give me some of that blow. Fuck, i hate the jews!
Serios insa, filmul e o adaptare a unui serial britanic de acum 25 de ani, pe care acelasi Martin Campbell l-a regizat. Si Mel face o treaba excelenta. E un rol dificil, si se poate vedea chiar si ochiometric, fara prea multa cultura cinematografica, ca e un actor monstru sacru care poate duce un film de unul singur. Vedem aici un Gibson imbatranit, resemnat, sincer cu sine insusi, si parca si cu publicul.
Despre film, numai de bine. Un thriller politic foarte bun, surprinzator nu neaparat prin scenariu, pentru ca e destul de clar de la inceput care e conspiratia, ci prin abordare. Nu e acel personaj obsedat de conspiratii, un introvertit ca-n Conspiracy Theory, ci un om normal, aruncat intr-un razboi al intereselor. Un politist ce ajunge sa investigheze gunoiul guvernamental nu dintr-o dorinta eroica de dreptate, sau dintr-un simt exacerbat al democratiei, ci pentru ca fiica sa a fost ucisa. Tot ce se intampla pare incredibil, dar nu imposibil. Spectatorul simte ca ce vede pe ecran nu e o conspiratie absurda, ci una plauzibila.
Suspansul e gradual, si are mereu o rezolvare brusca si brutala. Insa nu e un film presarat cu violenta. Sunt practic 3-4 scene care tin bine filmul, cu cadre de violenta socanta, instantanee, neasteptata, ce te face sa tresari din scaun, si care nu tine decat cateva secunde. Insa impactul e maxim.
Per total, destinatia e previzibila, dar calatoria nu.
Nota mea: 8/10.
Recomandare: See it.