Something borrowed, something new - cam asa as descrie filmul lui Terry Gilliam in cateva cuvinte, dar daca ma gandesc mai bine i-as face o nedreptate. Are cadre uimitoare, lumea "Imaginarium"-ului este mefistofelic de luxurianta si inselator de onirica, totul se desfasoara cu viteza unui carusel fara a uita insa miza jocului dintre Mr Nick si Parnassus.
Ledger face un rol aparte(dar care nu iese totusi in evidenta), Depp il inlocuieste cu succes, Jude Law e barely "visible" iar Farrell nu impresioneaza in mod special. Christopher Plummer reuseste totusi sa adauge o nota "classy" si aduce un umor amar situatiilor.
But....(and there is a big "but") - la sfarsit nu am putut sa scap de puternica impresie ca acestui film i-a lipsit "ceva" ca sa fie genial. Un alt sfarsit? Mmm poate....dar si-ar fi pierdut magia. Este acel "certain something" pe care nu-l poti defini si de care un film are nevoie.
And the good part is....ca ideea unui pact cu diavolul (deloc noua de altfel) a creat o lume pe care nu o voi uita curand - o lume plina de culoare si vise, o lume in care dorintele si patimile fiecaruia devin "monezile" platite mitologicului luntras Charon.
