|
Daca imi permiteti, mie imi surade un astfel de topic, chiar daca s-a nascut ca o ironie. Adica nu vad nimic rau in a discuta pe niste concepte mai complexe, care pana la urma stau la baza SF-ului.
Timpul nu este nici usor definit, nici usor de inteles. Plus ca acest concept difera de la domeniu la domeniu. Si daca se discuta niste lucruri chiar si marginal intelese, e un pas inainte pentru cunoasterea acelor lucruri, pentru intelegerea lor mai aprofundata. Si poate cuiva ii vin niste idei si scrie un SF.
Einstein parca spunea ca timpul este modalitatea naturii de a impiedica toate lucrurile sa se intample deodata in acelasi moment. Timpul desparte cauza de efect.
Dar a existat un curent filozofic in antichitate care spunea ca timpul e o iluzie. Si odata cu el, miscarea e o iluzie, si deci realitatea e o iluzie.
Nu stiu daca ati auzit de paradoxurile lui Zeno, o formulare a acestor convingeri. Zeno a apelat la faramitarea realitatii in secvente pentru a-i demonstra imposibilitatea.
Daca vrei sa te deplasezi intre doua puncte, A si B, va trebui sa treci la un moment dat prin jumatatea distantei dintre A si B, s-o numim C. Dar pentru a ajunge in punctul C, trebuie sa parcurgi jumatatea distantei dintre A si C. Si tot asa, pentru fiecare jumatate la care trebuie sa ajungi, exista o alta jumatate. Si practic se ajunge la faptul ca nu e doar imposibil sa ajungi la punctul B, dar e imposibil sa te misti din punctul A. Si daca matematic se poate calcula suma unui numar infinit de elemente, intr-un numar finit, asta nu rezolva problema, cum e posibil sa parcurgi un numar infinit de secvente intr-un perioada finita de timp, cum incepi si cum sfarsesti infinitatea.
|