Am mai vazut candva saptamana asta din restantele pe care le am fata de QT. Intr-o singura noapte am vazut, unul dupa altul, "R.D." si "Kill Bill " ambele volume. Primul nu m-a impresionat, parca aici T inca isi regla tirul pentru "Pulp Fiction" . "Kill Bill" in schimb, aproape ca m-a facut sa plang. N-am mai vazut niciodata o poezie cinematografica mai pura ca aici.Eu ma vaitam odata de nonconformismul din " Inglourious... " dar ce face aici Quentin e iconoclasm la puterea a doua. Nu inseamna ca il si aprob dar... il inteleg. Am observat ca -ceea ce ma enerva cel mai tare la "P.F." si "I.B." , singurele pe care le stiam- ce mult ii place sa joace pe degete cronologia actiunii, desi, iarasi, nu prea ii vad rostul. Mai am de vazut "J.B." si "D.P." iar deocamdata preferatul meu e "Inglorious..." .
P.S. : (Despre misoginism) Cine nu a "vazut" ce-i face lui Uma in secventa ingroparii din "Kill Bill 2 " e orb.
