[marius_em]

Iti recomand sa citesti cartea "Dezamagit de Dumnezeu" de Phillip Yancey in care vei vedea ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu teribilist arogant si ne-omniscient in pariul care l'a facut cu satan

Ai putea sa dezvolti putin ideea in cuvintele tale, daca vrei sa aduci ceva nou in discutie.

Banuiesc ce spune cartea respectiva, pentru ca stiu retorica crestina in cazul lui Iov.
Dar, totusi, chiar ca si crestin, cand citesti aceasta parte din Biblie, te frapeaza, ti se pare rupta de restul. Situatia e descrisa chiar copilareste. Un pariu cu diavolul. Si apoi ii ucide cei 10 copii.
Si concluzia, Iov are dupa o credinta mai puternica acum decat oricand, pentru ca a trecut prin aceste greutati. Cei 10 copii ai sai nici nu mai conteaza, sunt victime colaterale. Iov isi reface viata, isi reface averea, si face alti copii. Ce s-ar fi intamplat daca Iov nu ar fi trecut testul, daca Iov l-ar fi blestemat pe D-zeu? Unde ar fi fost atunci dreptatea?
E partea cea mai infricosatoare din Biblie, oricat de crestin ai fi. Sa stii ca D-zeu te poate testa dintr-un capriciu, ca relatia cu D-zeu propovaduita de aceasta pilda, e practic una sado-masochista. Dumenezeu iti provoaca suferinta, si tu trebuie sa-i dovedesti ca-l iubesti, in ciuda raului pe care ti-l face. Increderea trebuie sa fie oarba, altfel nu esti vrednic.

Personal cred ca aceasta pilda e o inventie. Facand abstractie de faptul daca avem sau nu credinta in D-zeu, si considerand Biblia o istorie adevarata si concreta a umanitatii, aceasta pilda se rupe de restul cartii, are alt spirit, are un sentiment de sadism, dar si de manipulare. Cineva spunea ca nu exista in Biblie dogma "crede si nu cerceta". Ba exista, e in pilda lui Iov, (si in cea a lui Avraam) e crede si nu cerceta, sufera si nu intreba de ce, indura si nu te razvrati. D-zeu e stapan, si tu esti sclav.