[Liviu-]

Dar e evident! Sunt monstruos de limitati, cap în capcanele propriilor lor autoamägiri... desigur, merge mânä în mânä cu aroganta, semidoctismul si alte forme ale suficientei. Sigur cä lipsa credintei e o anomalie - dar nu neapärat patologicä sau definitivä. La majoritatea oamenilor care trec oprin ea, e doar o etapä de verificare a sinelui (cum ei însisi o descoperä, ulterior). Numärul celor realmente infirmi, irecuperabili, este, din fericire, destul de mic. (Si, oricum, chiar si lor li se oferä sansa unei viitoare reabilitäri - în altä viatä; mare päcat cä învätäturile lui Iisus despre metempsihozä au fost trecute sub obroc de unii, ca "necanonice").

Limitarea in gandire aici e pusa in discutie de fiecare parte, fiind astfel un argument cam irelevant, nu ca nu fi dreptatea de partea cuiva, dar dat fiind faptul ca fiecare isi sustine punctul de vedere, opus de altfel, nu poate fi pusa in discutie ca vreun fel de argument. Fiecare vede lucrurile din punte diferite de vedere. Pentru ateu credinciosul e limitat in gandire, pentru credincios ateul e limitat in gandire si tot asa.