|
Mie numai anost nu mi s-a parut. Ca orice film marca Michael Mann, estetica se impune si aici, lucru cu atit mai de admirat cu cit e vorba de un moment istoric, transformat in mit aproape imediat dupa producerea sa, de catre presa si cinema (si da, fiind vorba de true events, putea derapa in anost si neinteresant, pentru că e greu să creezi situaţii interesante atunci cînd trebuie să rămîi fidel realităţii. E integral meritul lui Mann că filmul nu a luat-o pe panta respectivă). Singura abatere de la realitatea istorica e Depp, cel mai sarmant Dilinger to date, asta in conditiile in care personajul real era un cretin cu un IQ egal, probabil, cu numarul de la pantof...
|