|
Capodopera lui Pintilie este "Duminicä la ora sase" - e mult mai rotund, mai coerent, mai organic legat (pärere pe care mi-am format-o chiar de atunci, iar ulterior mi-au confirmat-o multi interlocutori realmente demni de încredere, nu umflati prin product-placement si trafic de influentä). "Reconstituirea" ar fi putut si ar fi trebuit sä fie o capodoperä (avea, practic, toate datele, plus câteva secvente geniale), dar orice profesionist veritabil îi depisteazä inegalitätile, burtile, cäderile în amatorism (discrete, dar perceptibile), si pastisele dupä Scoala Cehoslovacä. Päcat.
Back to topic:
Intr-adevär, încä din anii '80 am plasat "Proba de microfon" printre cele mai bune filme românesti (cam pe locul doi, dupä "Pädurea spânzuratilor"). Despre "Glissando" nu se poate spune cä e o ratare (sau, mä rog, se poate... pe barba proprie...), dar a fost într-adevär mult supraevaluat. "Iacob" are mari calitäti, în actele I si II, si o burtä cât toate zilele pe mijloc (aproape la fel ca "Reconstituirea" lui Pintilie) - chestie pe care, de asemenea, am remarcat-o chiar de la premierä, discutând cu Felix Anton Rizea (R.I.P. - un om cu un aparat critic extrem de fin; dacä se tinea de treabä - si de viatä - acum chiar am fi avut un reper serios în materie de topuri), care jucase în film, prilej cu care se si împrietenise cu Daneliuc.
|