[vave]

În ultima vreme am o uşoară problemă cu filmele mai lungi: ar trebui ca lungimea [ca să nu spun lălăiala] să fie explicabilă. Nu mi se pare e... sau poate doar îmi pierd răbdarea mult mai repede în ultima vreme.
Această "alba-neagra", adică ba l-am găsit, ba nu e el, ba e mort, ba e viu, deşi mi s-a părut uşor epuizantă, este extrem de bine incorporată în film. Tensiunea bine proporţionată, la fel şi teroarea prin care trece eroina.

Pitbull, am văzut că ai amintit de ruj, trebuie să recunosc că m-a obsedat rujul Christinei [într-un sens negativ], de multe ori trebuia să reiau ce spunea pentru că nu mă puteam concentra... sper că nu asta era ideea. Au fost câteva momente în care chiar mi-a plăcut jocul Angelinei, unul dintre ele fiind momentul în care află că i s-a găsit băiatul. Totuşi prea multe prim-planuri cu faţa ei, pe mine m-au deranjat.

Totuşi nu am înţeles ce rost a mai avut întâlnirea acesteia cu criminalul în serie dinainte de execuţie. Aş fi recunoscătoare dacă mi s-ar explica pentru că la modul serios îmi scapă semnificaţia.