[marius_em]

Un mix de mituri religioase (ebriace), stereotipuri rasiale, misoginism, pisica lui Schrodinger, si mult, mult sarcasm negru. Si ce iese? A fucking mistery? Si ce trebuie sa facem noi cu acest mister? Accept the fucking mistery! Very fucking convenient, you cocksucking Coen dickhead brothers!

Urmeaza spoilere... cred... oricum nu conteaza.

Filmul incepe cu o povestioara petrecuta probabil cu 100 de ani inaintea firului narativ principal al filmului. In urma acestui intro bine realizat ramanem cu cateva idei (ne-fixe):
1. Femeile sunt proaste si superstitioase. Barbatii sunt rationali si buni.
2. Sunt femeile proaste si superstitioase, si barbatii rationali si buni? Sau mai bine zis, e bine sau rau sa fi una sau alta? E nesigur. Probabil ambele variante in acelasi timp. Pentru ca povestea nu are deznodamant. Accept the mistery!

Trecem apoi in registrul americii "suburbane" a anilor 50 (pentru ca traiau in suburbii, nu pentru ca erau suburbani, ok?). Aici facem cunostinta cu personajul principal, un profesor de fizica evreu, un om de familie, un om cu principii, un om serios (da, ca-n titlu).
Profesorul ne introduce in paradoxul pisicii lui Schrodinger. O pisica intr-o cutie inchisa cu un recipient de otrava ce este declansat de un eveniment "random" (ceva cu particule, radiatii, habar n-am, cititi pe wikipedia). Ideea e ca daca nu te uiti in cutie, pisica e si moarta si vie in acelasi timp, dar daca te uiti in cutie, pisica e ori moarta ori vie. Nu e nimic ridicol aici, e o tona de matematica in spate, pentru cine are rabdarea si capacitatea s-o inteleaga.
Si toata povestea continua si se termina in aceasta idee, a incertitudinii. Absurdul domina tot, si, implicit, comicul. El pare singurul om normal, singurul simbol al binelui, al omului cu principii, intr-o lume a ipocriziei. Nevasta-sa il inseala (se accentueaza misoginismul din epilog), copiii il ignora, amantul nevestei ii cere sa se mute din casa, vecinul sau alb e rasist, nevasta vecinului sau rasist ii face avansuri (si iar cu misoginismul), studentul sau asiatic, vorbitor de engrish, il ameninta ca-l da in judecata pentru ca nu i-a acceptat mita, si rabinii pun capac la toate dandu-i cele mai ridicole sfaturi (de fapt, nedandu-i nici un sfat).
Finalul e abrupt si aparent fara sens. Apoi,tot aparent, are sens biblic, totul pare o readaptare in modern a mitului lui Iov (cel testat de D-zeu, dupa un pariu cu diavolul).
Apoi, iar aparent, ne dam seama ca fratii Coen ne arata cutia, dar nu ne lasa sa ne uitam in ea, sa vedem daca pisica e moarta sau vie. Si tot ce ne ramane de facut e sa acceptam misterul.

Despre ce a fost filmul asta? Despre o groaza de lucruri, despre ce vrei tu sa fie. Daca vrei e despre faptul ca daca esti un om bun, si apoi faci un lucru rau (cum ar fi sa schimbi o nota), D-zeu te va omori si pe tine si pe fiul tau. Sau nu. Daca vrei e despre faptul ca nimic nu are sens, ca D-zeu nu exista, sau daca exista, e un ticalos (fara glorie). Sau nu. Daca vrei e despre faptul ca viata e scurta si nu ar trebui sa-i cauti sensuri, sau sa incerci sa intelegi de ce se intampla ce se intampla, ci sa accepti misterul si sa te bucuri de ce ai, cat poti. Sau nu.

Nota mea: 9/10. Si ii urasc pe fratii Coen. Bulangiii.