|
Ca sa nu incarc threadul dedicat oscarurilor cu comentarii irelevante o sa continui aici. Aspectul pe care vrea eu sa-l apar, din acest film, si pe care tot insista miercuri in atacurile sale la adresa filmului nu-i scad (aproape) deloc valoarea. Referintele (hipsteriste) pe pare i le imputa intra in aceeasi categorie cu asa-zisele omagii. Sunt scene/imagini/idei care au sens si cadrul si spiritul filmului dar care au si un subinteles, care n-are absolut legatura cu interpretarea povestii. De exemplu, in "Politist, adj. " , secventa de tenis cu piciorul, se spune, ca e un mic omagiu adus lui Antonioni dar are un rost si in ceea ce priveste cursul actiunii; In " I.B. " , 'You know what, Utivitch, this one might be my masterpiece' (aproximativ; e citat din memorie) .E clar care e substratul replicii, dar poti sa-l acuzi de ceva pe Tarantino? La fel e si in cazul lui "(500) ... " , atat timp cat nu sunt gratuite ramane la latitudinea gusturilor fiecaruia.
Chiar si asa, eu nu am dat nici doi bani pe fleacurile astea; nu de aia am indragit filmul. Ci:
-pentru o poveste cat de cat originala si nesufocata de clisee
- pentru ca m-a surprins in fiecare moment si pentru imprevizibilitatea de la un capat la altul care nu a fost afectate de faptul ca s-a inceput cu sfarsitul
- pentru ca, in ciuda lipsei de continut, a actiunii prezentate necronologic (dar am mai vazut asta si la case mai mari. Nu-i asa Quentin? ) nu plictiseste deloc si asta e tot ce conteaza (aplicand replica din film, "I'm happy, aren't you happy? " , tre' sa invatam ca nu e nevoie sa punem etichete daca treaba merge)
- pentru jocul actorilor, in special al ei, care chiar daca nu e marcant (in afara de al ei) e mai mult decat decent si pentru ca personajele au personalitate
- pentru ca de data asta el e cel romantic si ea e cea insensibila
- pentru o groza de replici savuroase, istete si sincere ( 'The following is a work of fiction. Any resemblance to persons living or dead is purely coincidental. Especially you Jenny Beckman. Bitch. ' Cat de geniala e asta? )
-pentru sora lui Tom
- pentru unul dintre cele mai naturale saruturi initiale din ultimul timp
- pentru momentul coregrafic care e o fortare integrata perfect in ritmul filmului si venit intr-o clipa de inspiratie maxima reuseste sa fie chiar poetic
... si pentru multe alte detalii cu care as putea sa continui la nesfarsit, dar ce rost are? Eu nu vreau sa impun nimanui gusturile mele. Vroiam doar sa mai echilibrez un pic balanta care era inclinata cam nedrept in directia negativa... Si nu - stati calmi- nu sunt un fanatic, nu cred ca e o capodopera si nu mi-a schimbat viata. E doar un film bun cu o poveste care mi-a placut foarte mult .
|