UM 01336 Zalău (la vremea aia supranumit "Municipiul pe cale de adevenii oraş")
Ehe, acum un sfert de secol...
Regiment de infanterie mecanizată (sau motorizată, că niciodată nu am ştiut cum e corect)
Prima seară în unitate. 25 septembrie. Sergenţii de la "trupă" veniţi să ne înveţe echiparea şi dezechiparea "la chibrit". Şi care după o juma' de oră au ieşit la raport şi au cerut să fie trimişi înapoi la plutoanele lor "de bază". Că noi deja eram gata la jumătea chibritului ...
Prima zi în unitate. Prima adunare a batalionul TR pe platou. Cuvântarea comandatului de batalion. "Vă ştiu ce vă poate pielea. Voi ăştia de la medicină şi teologie, băieţi subţiri, de bani gata (pe atunci nu prea ajungeai la medicină sau teologie dacă nu aveai pe cineva în familie în domeniu). V-am văzut în celelalte cicluri (eram al 3-lea la unitatea respectivă), intelectuali fini, nu faceţi probleme. Inginerii?! Pfiu! Voi sunteţi cei mai de jos în clasa intelectualilor. Nici nu ar trebui să vă spună aşa. Nişte muncitori cu diplomă. Sunt cu ochii pe voi. Vă bag eu disciplina în cap!"
Şi prin contrast, acelaşi, 9 luni mai târziu, 27 iunie, la raportul de zi: "De când sunt nu am văzut soldaţi mai disciplinaţi ca studenţii de la inginerie! Bravo! Sunt mândru de voi!"
Între astea două date, o mulţime de întâmplări. Toate culminând cu "revolta" plutonului meu la examenul radio şi cea a batalionului din seara zilei de 27. Da' despre asta mai încolo.
Ca şi completare pentru Hellsteed: am spălat "hăul nefiinţei" cu periuţa de dinţi. Am curăţat grătarele de lemn din spălătoare cu lama de ras. Cartofi n-am spălat cu periuţa, pentru simplul motiv că nu îi spăla nimeni înainte. Doar după ... dacă îşi aducea cineva aminte. Şi mai erau orele de conducere de la miezul nopţii. Astea nu le-am executat, doar le-am ordonat.
